Am asistat ieri la încă o repriză a circului mizerabil şi dezgustător din politica românească - discuţia pe baza moţiunii de cenzură iniţiată de PD şi PLD. Nu mă voi referi la acest subiect pentru că el nu reprezintă, după părerea mea, nimic. Toată această mascaradă nu are de fapt nimic de-a face cu poporul şi cu ţara – despre care cu un tupeu deosebit vorbeşte acest personaj bufonic a politicii, Emil Boc. La discursul său şi al celorlalţi trupeţi ai lui Traian Băsescu aş vrea să mă refer în acest editorial.
De când partidul prezidenţial (PD) a fost dat afară de la guvernare, primarul-preşedinte Boc repetă ca un patefon stricat acelaşi refren cu poporul, cu legitimitatea, cu îngrozitoarele guvernări din care lipseşte PD-ul. Considerându-ne proşti, flaşnetarul politic al preşedintelui ne dă lecţii de moralitate şi patriotism de câte ori prinde un microfon. Aşa cum spuneam mai sus, toată această mascaradă greţoasă nu are nimic de-a face cu poporul. Despre ce este vorba de fapt? Pe de o parte, PD-ul este într-o situaţie extrem de greu de suportat. Se află pe primul loc în sondajele electorale şi este mazilit de PNL în Opoziţie. De cealaltă parte, asistăm la o puternică frustrare prezidenţială în condiţiile în care, Traian Băsescu întors la Cotroceni, cu un scor zdrobitor obţinut la referendum, îşi dă seama că nu mai are nicio putere asupra guvernării. Este ca şi cum atât Traian Băsescu cât şi PD-ul ar fi câştigat o mare moştenire dar nu pot intra în posesia ei decât peste doi ani. În acelaşi timp, gruparea prezidenţială mai are o mare problemă, sondajele nu ţin de foame. Iar oamenii de afaceri nu dau doi bani pe sondaje şi previziuni. Pe ei îi interesează marile lucrări bugetare. Lucrări care acum sunt atribuite de liberali. Aşa că, după o campanie pentru referendum în care s-au aruncat sume imense tot PNL-ul împarte tortul iar PD-ul se uită cu jind printre gard. De altfel, din acelaşi motiv (al puterii şi al banilor) nu şi-a retras patrioticul domn Boc oamenii din administraţia locală. Oamenii despre care se face că nici nu ştie atunci când se înfoaie la televizor că e în opoziţie şi se victimizează explicându-ne cum suferă el alături de Poporul Român. În timp ce Emil Boc se dă de ceasul morţii la televiziuni, democraţii din teritoriu îşi văd liniştiţi de funcţii. Pentru că se arată aşa amnezic, am să-i dau domnului Boc câteva exemple din judeţul Argeş: 1) Prefectul Ion Cîrstoiu – preşedinte al PD Argeş de la înfiinţare până în 2005, deputat două mandate din partea PD şi acum bineînţeles apolitic; 2) Inspectorul General Gabriel Bratu – preşedinte executiv al PD Argeş, a fost director de campanie electorală pentru referendum; 3) Sorin Pandele, director la Oficiul de Cadastru – membru marcant al PD, consilier judeţean. Aici poate fi amintită şi soţia domnului Pandele care ocupă funcţia de director adjunct la Casa de Pensii; 4) Marius Olărescu – directorul Casei de Pensii; 5) Iulian Nicolae – director AJOFM; 6) Elena Frîncu – director la Direcţia Muncii i lista poate continua. Iată deci, că în timp ce portavocea prezidenţială Emil Boc trâmbiţează despre opoziţie şi înfierează proletar puterea liberală ticăloşită printr-o colaborare ipotetică cu PSD-ul, pediştii din teritoriu îşi văd liniştiţi de funcţiile în care i-a pus partidul.
Şi tot ca un exemplu clar al demagogiei şi populismului ieftin, de această dată al preşedintelui Băsescu, am văzut ieri cum marele luptător anticomunist, antisecurist şi susţinător al legii lustraţiei a avansat la gradul de general un fost colonel de securitate.

This entry was posted on 12-06-2007 at 5:26 pm and is filed under Editorial. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.