Se spune în popor că două pietre tari nu fac făina bună. Cam în situaţia aceasta suntem acum la Dacia. Nici patronatul nici sindicatul nu cedează într-un conflict care a depăşit demult limitele normale. Încă de la începutul acestui conflict am avut impresia că sindicatul exagerează un pic. Sigur că salariaţii au dreptul să-şi dorească şi să ceară salarii mai mari, iar sindicatele sunt obligate să lupte pentru drepturile angajaţilor, dar totul trebuie să aibă o măsură. Nu vreau să se înţeleagă că aş fi de partea patronatului francez, dar totuşi consider că aceste refuzuri repetate ale sindicatului nu sunt în regulă. S-au gândit vreodată sindicaliştii ce s-ar întâmpla dacă Renault ar aduce roboţi, aşa cum spunea la un moment dat Constantin Stroe, sau, şi mai grav, dacă francezii ar hotărî să închidă fabrica de la Mioveni şi să mute producţia în altă ţară? Ce le-ar spune atunci domnii Pavelescu şi Iordache membrilor de sindicat? Repet, nu vreau să ţin partea patronatului, dar sindicaliştii ar trebui să se gândească la faptul că s-ar putea să nu primească mai mult decât au primit până acum pentru că o cedare mai mare ar crea un precedent foarte periculos pentru Renault, care are atâtea fabrici în toată lumea. Oare sindicaliştii nu s-au întrebat până acum de ce francezii care lucrează la Dacia îi ambiţionează spunându-le că ei n-ar lucra pe salarii aşa mici iar sindicatul de la Renault îi sprijină?
Probabil că toţi aşteaptă, aşa cum spuneam, crearea unui precedent. Ori patronatul francez nu cred că va risca aşa ceva şi atunci s-ar putea să caute soluţii alternative. Lucru care n-ar fi prea plăcut pentru miile de familii care trăiesc de pe urma uzinei de la Mioveni. De aceea eu cred că e momentul ca orgoliile să fie lăsate de-o parte, iar cei implicaţi să se aşeze serios la discuţii pentru a stopa această criză ce nu face bine niciuneia dintre părţi.
This entry was posted on 10-04-2008 at 3:19 am and is filed under Editorial. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.
A inceput schimbarea la fata a sefilor de UEL.Spun asta in ambele sensuri, la propriu si la figurat.Acum trebuie sa treaca ceva timp, ca d-lor sa uite ca muncitorii nu au tinut cont de amenintarile si intimidarile de care au avut parte 3 saptamani.In perioada grevei, celor care lucrau ,li se aduceau la locul de munca ,de catre persoane binevoitoare ale administratiei,prajituri,suc si cafea pentru a le stimula zic eu ,insa acum nimanui nu-i pasa ca nu mai este apa potabila la locurile de munca.Pana la urma pentru banii pe care-i primim acum, ar trebui sa venim cu sticla de apa de acasa,nu?Orgolii ziceti,abia acum orgoliile isi spun cuvantul rostind voalat amenintari cu transferul in vopsitorie sau caroserie.Dar vom trece si peste asta.Un lucru bun tot am obtinut noi romanii de la francezi:ne-au invatat sa facem greva.Da, pentru ca noi eram atat de prosti pana sa vina ei ,incat nici greva nu stiam sa facem.Acum am invatat si le multumim.