PRM a murit. După o perioadă de agonie Partidul Tribunului a rămas sub linie. Dacă analizăm parcursul PRM vedem că acest partid s-a comportat ca un organism viu care a crescut, s-a maturizat, a îmbătrânit şi acum a murit.
Dacă organismele vii mor din cauza îmbătrânirii şi morţii celulelor care le compun, am putea spune că şi în cazul PRM s-a întâmplat acelaşi lucru. Membrii de frunte ai partidului, rămaşi neschimbaţi de-a lungul timpului, au dus partidul în zona indiferenţei şi uitării electorale. În afară de discursul monoton şi plictisitor al liderilor săi, partidul a trebuit să facă faţă în ultimul timp şi unor acuzaţii de corupţie şi implicare în anumite afaceri mai mult sau mai puţin curate. Astfel, dacă în urmă cu un mandat sau două peremiştii argeşeni aveau un discurs bine structurat şi erau extrem de vocali, acum aceştia s-au retras într-o aroganţă şi o suficienţă politică greu de înţeles chiar şi pentru electoratul fidel. De asemenea, la adresa unora dintre membrii marcanţi ai PRM Argeş au fost lansate mai multe acuzaţii de implicare în afaceri mai ales pe zona salubrităţii (acuzaţii pe care nu vreau să le mai amintesc aici) şi chiar acuzaţii privind unele afaceri imobiliare cu nişte apartamente vândute de unii şi cumpărate de alţii – tranzacţii care însă nu apar în declaraţiile de avere ale respectivilor. În ceea ce-l priveşte pe preşedintele Ion Mînzînă, acesta a demonstrat că nu a învăţat nimic din rezultatele pe care PRM le-a obţinut la alegerile europarlamentare şi nu a făcut nimic altceva decât s-a „plantat” pe buletinul de vot pentru preşedinţia Consiliului Judeţean fiind convins că astfel va reuşi să se salveze prinzând un post de vicepreşedinte pentru următorii patru ani. Din păcate pentru el, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Dacă ar fi să ne luăm după unele zvonuri, nu numai lui Ion Mînzînă i s-au năruit planurile, ci şi altor două personaje destul de apropiate de acesta care se visau unul deputat şi altul şef la salubritate. Dar, ce să-i faci, dacă eşti orbit de propriul interes şi nu mai vezi pădurea din cauza copacilor meriţi să ţi se înfunde.
Aşa că, dacă ar fi să concluzionez, aş spune că îmi pare rău de PRM dar îmi pare bine că anumiţi lideri care nu-şi mai încăpeau în piele au luat-o peste ochi. Este păcat însă că din cauza unor interese mici şi meschine s-a demonetizat şi s-a distrus un partid care la un moment dat chiar întruchipa un ideal naţional.

This entry was posted on 05-06-2008 at 4:42 am and is filed under Editorial. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.