Îmi amintesc că pe vremea când eram eu mic circula un fel de anecdotă care povestea cum, într-o comună, locuitorii nemulţumiţi de stadiul drumurilor din localitate l-au prins într-o noapte pe primar, i-au pus un sac în cap, l-au aruncat în portbagajul unei maşini şi l-au plimbat pe toate străzile localităţii. Istorioara respectivă nu spunea ce s-a întâmplat mai departe şi nici dacă respectivul primar s-a apucat de a doua zi serios de treabă. Tot ce povestea istorioara era satisfacţia imensă pe care locuitorii respectivei localităţi au simţit-o în momentul în care primarul coborât din portbagaj nici nu se mai putea ţine bine pe picioare din cauza zdruncinăturilor prin care trecuse. Recunosc faptul că acum, după atâţia ani, îmi aduc aminte de această istorioară ori de câte ori dau cu maşina în câte o groapă din zecile care umplu străzile oraşului nostru. Sigur, nu sunt atât de radical încât să îi pun pe edilii noştri în portbagaj, deşi poate că ar merita acest lucru. Aş face însă altceva, cu o plăcere deosebită: aş lua maşinile personale ale edililor noştri (primar şi viceprimari) şi cu stăpânul maşinii în dreapta, aş da o tură prin tot oraşul, fără să ocolesc nicio groapă. Aş fi foarte curios să le văd feţele atunci când maşinile le-ar trosni din toate încheieturile. Ca să merg cu jocul de imaginaţie până la capăt, le spun domnilor respectivi că mi-am stabilit chiar şi un traseu pe care aş vrea să-i plimb.
Plecarea de la Hotel Muntenia către Muzeul Judeţean, cu trecere prin intersecţia de la Parcul 1907, unde tronează de mai multe luni o groapă de toată frumuseţea, stânga pe lângă Liceul Zinca Golescu pe unde au răsărit (asemenea ghioceilor de primăvară) nişte capace de la gurile de aerisire de la conducta de gaze. Am putea face apoi o săritură ca de la trambulină prin faţă pe la Finanţele Publice şi o coborâre pe Calea Bucureşti, pentru a întoarce la Podul Viilor în zona benzinăriilor, deoarece ar fi păcat să pierdem acele treceri deosebite de la benzinăria Petrom, unde sunt nişte praguri la care dacă nu eşti atent rămâi fără dinţi în gură. Ei, dar ăsta e doar visul unui om supărat, vis care, din păcate, nu are nicio şansă să devină realitate. Între timp, lucrurile în administraţia locală merg mai departe, că doar maşinile cu care merg şefii sistemului sunt maşini de serviciu.

This entry was posted on 21-03-2008 at 12:32 am and is filed under Editorial. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.