Despre CNSAS, Securitate şi informatori s-a discutat şi s-a scris atât de mult, încât eu unul aproape că m-am plictisit. Nu se pune problema că n-ar trebui să se facă o deconspirare a foştilor informatori, dar ceea ce face CNSAS-ul e departe de aşa ceva. Până acum, această instituţie nu a făcut altceva decât să scoată aşa, la comandă, diverse dosare pentru a elimina candidaţii nedoriţi la anumite posturi şi demnităţi publice. Aşa se întâmplă acum şi cu aceste penibile chemări ale ierarhilor bisericeşti la CNSAS. De ce spun că aceste chemări sunt penibile? Deoarece ele nu au, cel puţin din ceea ce au declarat cei de la CNSAS până acum, nicio bază solidă, niciun dosar din care să reiasă că respectivul convocat la Consiliu ar putea fi suspectat de colaborare cu fosta Securitate. Cum poţi chema un om la CNSAS doar pentru simplul fapt că numele lui apare pe o listă? Ce îl vor întreba cei de la Consiliu? Probabil că va fi aşa ca în bancurile cu Bulă: „Nu e aşa că ai colaborat?” Eu nu vreau să apăr pe nimeni şi nici nu bag mâna în foc pentru înaltele feţe bisericeşti care sunt invitate acum la CNSAS, dar modul în care este făcut acest simulacru de anchetă mi se pare, aşa cum spuneam, penibil. Admiţând că un episcop sau mitropolit a făcut poliţie politică, dacă împotriva lui nu există absolut nicio probă decât prezenţa numelui său pe acea listă ciudată, respectivul va recunoaşte aşa, senin, că a fost colaborator? Eu unul nu cred. Aşadar, aceste convocări nu vor aduce nimic concret, ci doar vor terfeli imaginea pe care aceşti oameni şi-au creat-o în zeci de ani de muncă, şi e păcat. Sigur, convocările CNSAS pot scoate din cursă anumiţi prelaţi care s-ar gândi să candideze la conducerea Bisericii Române.
Această atitudine a CNSAS mă face să mă întreb prin ce se deosebeşte Consiliul de Securitatea pe care o acuză. Prin faptul că, democratic, instituţia ameninţă cu deconspirarea, în timp ce Securitatea ameninţa cu puşcăria?
În ceea ce-l priveşte pe episcopul nostru Calinic, eu nu pot spune că a avut sau nu legături cu Securitatea. Un lucru pot spune însă cu certitudine: dacă securiştii ar fi citit cel puţin cât a scris episcopul de Argeş, am fi fost o naţiune ceva mai inteligentă şi n-ar fi fost rău.

This entry was posted on 29-08-2007 at 11:04 pm and is filed under Editorial. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.